Analiza strategilor lui Crin: PSD l-ar putea schimba pe Geoana cu Oprescu sau Nastase

Aceasta este o analiza a consilierilor lui Crin Antonescu facuta pe baza datelor firmei de consultanta Mellman. Interesanta.

 

Departamentul Strategie si Comunicare

Cercetarea adversarilor 

MIRCEA GEOANĂ LA FINAL DE SEZON

cercetarea adversarilor

 CUM STĂ MIRCEA GEOANĂ?

 Studiile arată că, pe parcursul ultimelor luni, după alegerile europene, imaginea lui Mircea Geoană a rămas stabilă. Preşedintele PSD a stagnat la toate capitolele şi nu creşte la nici un indicator. Cu toate aceste, dincolo de suprafaţă, Mircea Geoană este slab.

Geoană continuă să aibă o favorabilitate mai mare în mediul rural decât în mediul urban.

Ca şi grupe de vârstă, Geoană are cea mai mare trecere în rândul celor de peste 60 de ani.

Geografic, Geoană stă cel mai bine în Sud şi cel mai prost în Bucureşti.

Favorabilitatea pentru Geoană scade odată cu creşterea nivelului de educaţie.

Mircea Geoană stă bine în mediul rural, dar este învins de Băsescu.

O parte dintre votanţii PSD se orientează către Crin. 49% din electoratul PSD este favorabil lui Crin Antonescu.

Crin Antonescu este a doua opţiune a votanţilor lui Mircea Geoană.

 În ansamblu, imaginea lui Geoană este slabă, el fiind văzut prea „politician”. Chiar şi dimensiunile de imagine unde stă relativ bine (leadership şi experienţă) nu sunt considerate a fi cele care-l descriu pe Geoană. Spre deosebire de Băsescu, văzut ca un lider puternic şi cu experienţă, dar şi de Antonescu, apreciat pentru că este „un om obişnuit”, onest şi necorupt, Geoană nu reprezintă nimic în particular. El este văzut ca având o oarecare experienţă şi unele calităţi de lider, dar insuficient pentru a fi identificat cu ele. Lupta se poate da între Băsescu şi Antonescu, ca două personaje politice radical diferite, Geoană fiind undeva la mijloc.

Sondajele de opinie din luna iunie cumulate arată că „teza Hrebenciuc” privind posibilitatea ca Mircea Geoană să câştige alegerile prezidenţiale exclusiv pe baza votului de partid (în turul I) şi a coagulării votului anti-Băsescu în turul II tinde să fie invalidată.

 Obiectivul strategic de a reduce ecartul dintre voturile exprimate pentru Geoană şi voturile exprimate pentru partid pare să eşueze.

Mircea Geoană nu reuşeşte să iasă din banda de 18-23% şi are în continuare probleme cu accesul în turul II.

 În încercarea disperată de a compensa mediatic stagnarea lui Mircea Geoană, cu toate consecinţele ei politice şi de imagine, PSD şi strategii acestuia au recurs probabil la „falsificarea” rezultatelor sondajului INSOMAR într-o măsură extremă. Disproporţia între toate cercetările de piaţă care îl plasează pe Mircea Geoană în banda de mai sus (18-23%) şi cifrele INSOMAR (29%) este flagrantă, ceea ce lipseşte de credibilitate rezultatul acestuia din urmă.

 SCENARII

 1.                  Ruperea coaliţiei şi ieşirea PSD de la guvernare

 PSD evaluează în această perioadă posibilitatea ieşirii de la guvernare, ca mişcare strategică în perspectiva prezidenţialelor. Argumentele în favoarea unei asemenea decizii ar viza următoarele direcții/ obiective:

• asumarea explicită a rolului de partid de opoziție; PSD ar deveni în acest fel, cel mai mare partid de opoziție;
• încercarea lui Mircea Geoană de a se identifica drept adversar direct al lui Traian Băsescu; în condiţiile în care partidul său rămâne la guvernare alături de PDL, discursul de opoziţie al lui Geoană riscă să fie nelegitim şi necredibil.
• simplificarea ecuaţiei politice prin polarizarea luptei putere – opoziţie între PDL și PSD pe de o parte, Băsescu – Geoană pe de alta.

Același scenariu comportă însă și un număr de riscuri și dezavantaje, legate în special de modul în care va fi percepută ieșirea de la guvernare nu numai în exterior, de către opinia publică, dar mai ales în interiorul partidului. În plus, consecințele politice ale unei astfel de mutări strategice sunt greu de evaluat cu exactitate, în condițiile în care ea pare a fi întâmpinată cu rezerve de către electorat (doar 39% afirmă că ar putea avea o opinie mai favorabilă despre Mircea Geoană dacă PSD părăsește guvernarea). În opinia noastră, următoarele tipuri de argumente ar putea conta împotriva ieșirii de la guvernare:

• Riscul ca ieşirea de la guvernare într-un moment de criză să pară un gest de laşitate şi iresponsabilitate.
• În mod firesc, orice partid care pierde puterea cunoaşte un declin electoral (situaţia ar putea fi uşor diferită sau declinul limitat în situaţia unei ieşiri tactice de la guvernare).
• Posibila demobilizare şi demotivare a partidului, în speţă a structurilor din teritoriu, inclusiv primari pe care îi dezavantajează plecarea de la guvernare. Ieşirea de la putere nu va fi întâmpinată cu braţele deschise de către activul de partid şi mai ales de structurile din teritoriu în care stă forţa PSD. Chiar dacă va presupune un acord la primul nivel decizional, plecarea de la putere va stârni un val de nemulţumire în eşaloanele secunde şi la nivel local. Nu trebuie uitat că PSD abia s-a întors la guvernare după 4 ani în care reprezentanţii săi nu au deţinut funcţii executive.
• Demobilizarea şi demotivarea celor care îşi vor pierde funcţiile din structurile executive, care sunt într-un număr semnificativ. (De ce ar munci pentru Geoană cei care rămân fără funcţii şi job-uri?)
• Pierderea controlului asupra pârghiilor de putere şi accesului la resurse; PDL va fi lăsat să organizeze singur alegerile.
• Ieşirea de la guvernarea nu garantează câştigarea alegerilor prezidenţiale. În consecinţă, PSD riscă să piardă pe ambele fronturi – şi alegerile şi guvernarea.
• Timpul scurt până la alegeri. Reaşezarea structurilor inevitabilă după ieşirea de la guvernare va abate atenţia de la campanie. Oamenii din teritoriu vor fi preocupaţi de a-şi gestiona propriile probleme şi abia apoi de campania lui Geoană.
• Este sub semnul întrebării funcţia de preşedinte al Senatului a lui Mircea Geoană – dacă o păstrează este ca şi cum ar rămâne la putere, dacă îşi dă demisia după ce a făcut iureş şi i-a dat o anumită simbolistică apare ca un semi-eşec, ca o pierdere personală, dacă este îndepărtat va suferi o înfrângere psihologică.

 

Ieşirea de la guvernare a PSD presupune rezolvarea unei dileme: ce va conta mai mult în ecuaţia alegerilor – discursul de opoziţie al lui Mircea Geoană care nu poate fi credibil decât din afara guvernării sau satisfacerea intereselor interne de partid, inclusiv la nivel local, care va conta din punctul de vedere al mobilizării, dar şi al resurselor umane şi financiare.

Dat fiind că atuul lui Geoană nu este personalitatea ori discursul lui, ci forţa din teritoriu, accesul la resurse şi capacitatea de mobilizare a partidului pe care-l reprezintă,  este greu de crezut că PSD îşi va permite să nemulţumească segmente importante din partid cu doar câteva luni înainte de alegeri.

Lui Mircea Geoană nu-i foloseşte cu nimic statutul de membru al opoziţiei şi de adversar la nivel de discurs al lui Băsescu dacă partidul nu „trage” cu toate forţele pentru el. Geoană nu este capabil să creeze emoţii şi să capaciteze energii prin el însuşi. Fără structura de partid mobilizată şi motivată în sprijinul său, Geoană este predispus la eşec.

Dacă pierde, Geoană nu pierde în primul rând pentru că discursul său de opoziţie este necredibil cât timp PSD se află la guvernare, ci mai degrabă pentru că nu tot electoratul PSD îl agreează şi nu toate grupările PSD se mobilizează în susţinerea lui.

Activul de partid nu gândeşte în termeni de opţiuni strategice, de maximizarea şanselor lui Mircea Geoană, nu face calcule pe termen mediu şi lung, ci se uită la aspecte concrete, practice, legate de resurse. Din acest punct de vedere, orice explicaţii strategice va da Geoană, nu are cum să împiedice nemulţumirile interne.

Proiectului ieşirii de la guvernare i se va opune în mod direct grupul de miniştri şi secretari de stat aflaţi în directa dependenţă a lui Băsescu: Dan Nica, Ilie Sârbu, Cristian Diaconescu.

 

Cel puţin doi dintre ei vor prefera să rămână în guvern fie raliindu-se partidului prezidenţial, fie adoptând un discurs de tehnocraţi. Ilie Sârbu a afirmat, de altfel, într-un cadru destul de larg al organizaţiei PSD Timiş că el va fi ministru timp de 4 ani, indiferent dacă PSD va participa sau nu la coaliţia de guvernare, în timp ce Cristian Diaconescu va invoca condiţia sa de diplomat aflat în slujba interesului naţional.

 2.                  Candidatura lui Sorin Oprescu

 Un element delicat pentru PSD îl reprezintă posibila candidatură a lui Sorin Oprescu. Problema acestei candidaturi este că ea va diviza nu numai electoratul PSD care este deja predispus în a-l respinge pe Mircea Geoană într-o proporţie de o treime, dar ea îi va diviza şi pe militanţii PSD. Chiar dacă vorbim de amplitudini diferite, scenariul capitalei în ceea ce priveşte PSD (când o parte dintre militanţi l-au sprijinit în mod direct pe Sorin Oprescu) s-ar putea repeta la nivel naţional.

 

ATUURI PENTRU MIRCEA GEOANĂ

 1.                  Partidul

Avantajul major al lui Geoană este dat de forţa partidului, de capacitatea recunoscută de organizare şi de mobilizare. În aceste condiţii, miza lui Geoană este să transforme cât mai mulţi dintre votanţii PSD în proprii săi votanţi. Geoană este „dependent de partid” şi în special de aleşii locali ai PSD. Din acest punct de vedere, ecuaţia este mai simplă pentru Geoană care nu este nevoit să gândească strategii complexe, pe categorii diferenţiate de electorat, ci are un electorat-ţintă mai bine conturat şi mai compact.

 2.                  Mediul rural

Mircea Geoană stă mai bine în mediul rural decât în cel urban, ceea ce constituie un avantaj din perspectiva faptului că electoratul rural este mai disciplinat şi mai uşor de mobilizat decât cel urban. Totuşi, Mircea Geoană este bătut de Băsescu şi în mediul rural.

 RISCURI PENTRU MIRCEA GEOANĂ

 1.                  Reevaluarea candidaturii și înlocuirea lui Mircea Geoană

 Situaţia critică în care se află candidatul, ca şi apariţia în cursa electorală a lui Sorin Oprescu ar putea activa în toamnă o serie de voci critice din interior, care ar putea deschide dezbaterea asupra necesităţii unei reevaluări a candidaturii lui Mircea Geoană şi a unui eventual sprijin acordat candidatului Sorin Oprescu.

Tocmai pentru a preîntâmpina o asemenea dezbatere, Mircea Geoană a recurs la o serie de măsuri strategice interne, menite să-i asigure sprijinul majorităţii baronilor locali. Numirea în afara procedurilor statutare a lui Liviu Dragnea ca secretar general interimar înseamnă în primul rând o concesie făcută grupului de şefi de organizaţii care-l au ca exponent pe liderul PSD Teleorman. În aceeaşi gamă de măsuri destinate a evita orice tip de contestare se înscrie şi decizia organizării de alegeri interne în filialele Buzău şi Prahova. Sub pretextul conflictului care există între preşedinţii de organizaţii de acolo şi reprezentanţii PSD în administraţiile locale. În realitate, este vorba de eliminarea a două potenţiale voci critice, senatorul Ion Vasile şi deputatul Marian Săniuţă, aflaţi printre ultimii şefi de organizaţii în funcţie care nu sunt obedienţi în raport cu Mircea Geoană.

 2.                  Pierderea sponsorilor tradiționali ai stângii

 

Impactul candidaturii lui Sorin Oprescu este foarte serios evaluat la nivelul analizei în PSD. Se apreciază că, în condiţiile în care Sorin Oprescu ar ajunge să candideze, acest  lucru va influenţa semnificativ atât un număr de militanţi PSD, cât şi un număr semnificativ de sponsori tradiţionali ai stângii. De altfel, stagnarea lui Mircea Geoană în sondajele de opinie şi îndepărtarea perspectivei că el l-ar putea împinge pe Traian Băsescu are o influenţă semnificativă şi asupra zonei marilor sponsori, care încep să fie retractili în a mai investi în proiectul Geoană.

În condiţiile unui proiect cu şanse mici de realizare, există semnale că vom asista şi la o renegociere a condiţiilor sprijinului mediatic pentru candidatul PSD.

 3.                  Diminuarea constantă a sprijinului extern pentru Mircea Geoană, care devine nesemnificativ

 Sprijinul extern pe care Mircea Geoană se baza la începutul anului a scăzut constant în intensitate. Administraţia americană de la care se aştepta un sprijin direct pentru candidatura lui Geoană, preferă o politică de echidistanţă în raport cu toţi candidaţii. Aşteptările lui Geoană de a fi recomandat de Barack Obama par fără şanse de realizare.

În condiţiile unei atitudini pasive a administraţiei americane în raport cu alegerile prezidenţiale şi ale unui puternic recul socialist în Europa, sprijinul extern pentru Geoană devine nesemnificativ.

Prin sine, după alegerile europene, familia partidelor şi guvernelor socialiste nu are forţa şi credibilitatea de a recomanda un candidat, dincolo de gesturi de complezenţă. 

 PERSPECTIVE

1. Mircea Geoană rămâne contracandidatul cel mai redutabil, cu care Crin Antonescu se va confrunta pentru intrarea în turului al II-lea.

Cea mai dezavantajoasă variantă pentru PNL, dar şi pentru Traian Băsescu este aceea a unei mişcări spectaculoase a PSD de înlocuire a lui Mircea Geoană în calitate de candidat, în cadrul unui congres la începutul lunii septembrie. O asemenea mişcare spectaculoasă, care să propulseze un alt candidat (Năstase, Oprescu) ar putea relansa competiţia politică.

 Probabilitatea cea mai mare este însă aceea a unui scenariu în care nu vom asista la răsturnări spectaculoase. Mircea Geoană va rămâne candidatul PSD ceea ce creează o bună oportunitate pentru candidatul Crin Antonescu.

 Probabil că Mircea Geoană va încerca să organizeze la începutul toamnei un congres care să-l desemneze formal în calitate de candidat la preşedinţia României.

 

1. Analiza logică şi pragmatică arată faptul că, în cazul ambelor partide, riscurile şi costurile pe care le implică schimbarea status-quo-ului sunt prea mari, mai ales în orizontul de timp rămas până la prezidenţiale, pentru ca aceasta să fie o opţiune strategică preferabilă în momentul de faţă. Totuşi, dacă ea se va produce, atunci va fi rezultatul unui impuls de moment sau unei reacţii contextuale.

Efectele unui gest de desprindere faţă de guvernare sunt greu de previzionat, în condiţiile accentuării severe a crizei economice şi sociale.

PSD ar putea deveni ţapul ispăşitor al acestei crize, în contextul în care desprinderea de guvernare s-ar conjuga din punct de vedere al timing-ului cu pierderea masivă de locuri de muncă, reducerea veniturilor şi chiar întârzieri la plata unor drepturi în sistemul public de salarii, pensii.

 

Pentru PSD ieşirea de la guvernare reprezintă un joc la limită, cu risc mare, care poate să-l prăbuşească definitiv sau să-l scoată din impas.

 

Oricum, mai ales în această eventualitate, PNL devine un actor cheie. PSD va avea nevoie de PNL cu care trebuie să formalizeze anumite înţelegeri de opoziţie din perspectivă electorală şi postelectorală. Conjugată cu pierderea alegerilor prezidenţiale, retragerea PSD de la guvernare echivalează cu o perspectivă de 3 ani de opoziţie.

 Toate datele agregate, precum şi stagnarea lui Mircea Geoană pe toate segmentele de cercetare (regiuni, grupe de vârstă, educaţie, mediu de rezidenţă) arată că Mircea Geoană poate fi bătut în turul I şi că, din acest punct de vedere, o eventuală candidatură a lui Sorin Oprescu, finalizată, reprezintă un sprijin pentru candidatul PNL.

 Speculaţiile conform cărora intrarea în cursă a lui SO îl afectează şi pe Crin Antonescu nu sunt deocamdată confirmate de datele cercetărilor de teren.

 Breşa principală pe care o va produce Sorin Oprescu se referă, aşa cum am menţionat mai sus, la zona militanţilor PSD care vor avea, în aceste condiţii, loialităţi divizate între candidatul oficial al partidului şi preferatul lor sentimental. Această candidatură trebuie încurajată.

 Totodată, această candidatură va pune o problemă delicată pentru acea parte a leadership-ului PSD care îl susţine doar declarativ pe Mircea Geoană din raţiuni de disciplină de partid. Şi Ion Iliescu şi Adrian Năstase vor fi obligaţi să ia un anumit tip de atitudine. Un sprijin explicit pentru Mircea Geoană nu va fi convingător (a se vedea cuvântarea lui Ion Iliescu la lansarea candidatului PSD la preşedinţie). O dezaprobare făţişă nu va putea fi obţinută, mai ales în perspectiva calculelor pe care fiecare dintre ei şi le face pentru evoluţia postelectorală a PSD.