Sper ca propriul meu titlu sa fie exagerat. Sper ca presa sa nu fi murit, sa fie doar o perioada mai proasta prin care trece fiinta ei, cum trec si fiintele noastre in aceste vremuri maronii. Am insa, destul de acut si de destul de multa vreme, senzatia incolonarii noastre, a ziaristilor, catre groapa comuna a mediocritatii, isteriei si alienarii. Si nu e o procesiune trista, ci una cu lautari. Vorba lui Mircea Dinescu, “la noi criza e cu chiuituri”.

Nu-mi mai fac de mult iluzii legate de libertatea si dezinteresul presei, de puterea ei de a schimba altceva decit conturile unora si de a mai nivela niste circumvolutiuni pe creierele altora. Si, desi am spus, atunci cind la Cotidianul era iures, ca nu vreau sa ma alatur corulului de bocitoare ale breslei, imi permit acum sa ma indignez, pe blogul propriu, pentru mizeria in care ne scufundam, incet dar sigur, cam de jumatate de an incoace.

Astazi m-am enervat cumplit uitindu-ma – deformatie profesionala – la televiziunile de stiri – cu ecranul impartit in 4, cu transmisiuni simultane de la tocsouri insipide pe aceeasi vesnica tema “cum comentati declaratiile lui Basescu/Geoana/Antonescu/Oprescu”, de la audierile cretine ale ministrilor de paie ai lui Croitoru in Parlament si de la mitingul sarmanilor ciobani manipulati tot politic si adusi sa tipe in fata Guvernului si sa-l aplaude pe Basescu in fata Cotrocenilor. Si m-am enervat pentru ca – sint convinsa ca si voi aveti acest sentiment – m-am saturat pina in git de mutrele si latraturile lui alde Hoara, Sulfina, Raluca Turcan, Nicu Banicioiu, Robert Negoita & Co. Si pentru ca nimeni, dar absolut nimeni, n-a preluat, n-a bagat in seama, un subiect lucrat de Romania Libera timp de citeva saptamini si publicat astazi in editia nationala (il gasiti aici). O ancheta cum nu se mai face in presa in care nu se mai deplaseaza nimeni din redactie decit pentru un dosar servit, pe care il reproduce apoi copy-paste in ziar. Razvan Chiruta si Petrica Rachita au lucrat la aceasta ancheta citeva saptamini, dindu-se drept angajati ai unui primar care vrea sa faca o spaga pe banii primariei, la un contract public pentru amenjarea unui parc. Si au aflat cum se face “parandaratul”, cit de grase sint comisioanele, si cum si-a tras Piedone la Sectorul 4 partea leului.

Evident ca munca baietilor nu are nicio urmare, ca nu se va schimba nimic, ca nu va exista nicio reactie. Subiectul a trecut neobservat, ca atitea altele, pentru ca noi sintem foarte ocupati, de dimineata pina noaptea, sa participam la intrecerea socialista pe ramura “cine publica/ difuzeaza/comenteaza primul mega-declaratia lui Basescu/Geoana/Oprescu/Antonescu”. Deontologia este la mare cinste, desi nimeni nu mai stie ce dracu inseamna. E ceva cu mari fitze, oricum. Ieri l-am vazut pe fostul meu sef, Robert Turcescu, comentind, cu patos, dantura lui Crin Antonescu. Aseara am vazut-o pe Catinca Roman povestind intr-o emisiune ca Petre Roman a luat lustra din tavan cind s-a despartit de nevasta-sa. In fiecare zi o vad pe Raluca Turcan la Parlament cum iese din lift si primul lucru pe care il face este sa isi puna poseta Vuitton foarte scumpa in fata si sa faca o pirueta in fata fotoreporterilor, sa se vada mai bine rochia de mare brand. De-abia dupa aia se duce sa semneze condica. Si tot pe Robert Turcescu l-am vazut intr-o seara, la jurnal, comentind tzoalele Elenei Udrea, ca ea poarta roz ca sa sugereze energie si dinamism.

Nu mai scriem si nu mai difuzam nimic pentru cititori/telespectatori. Existam pentru noi insine, sa ne citeasca colegul de birou si sa zica “bai, ce smecher esti, fi-r-ai al dracu, ai dat declaratia lu’ Vanghelie inaintea mea”. Sau sa ne vada mama/tata/iubita/amanta/colegii de liceu la televizor si sa gindeasca “minca-l-as, ce destept e”. Nu mai exista ziaristi. Sintem deontologi, analisti politici (obligatoriu la presa quality), sau analisti de chiloti.

Ma duc sa aprind o luminare. Sa ne fie tarina usoara.